Blog

Câtă schimbare poate duce o organizație? Între presiunea pentru performanță, inteligența artificială și nevoia de stabilitate

Vedem astăzi, în cadrul companiilor, că schimbarea a devenit o stare permanentă. Schimbările tehnologice se accelerează, iar inteligența artificială face parte din fluxul de lucru și este integrată în echipe. Planurile de afaceri și bugetele se construiesc pe nisipuri mișcătoare, iar planificarea forței de muncă a devenit o provocare. În același timp, angajații trebuie să își actualizeze competențele și să lucreze cu priorități care pot fi modificate rapid. Și totuși, ce ne dorim? Ca și până acum: oamenii să reușească, afacerile să prospere. Iar angajaților și liderilor le cerem să fie flexibili și să se adapteze.

Flexibilitatea nu trebuie confundată cu lipsa structurii

Când prioritățile se modifică, organizațiile trebuie să își poată ajusta bugetele și alocarea resurselor umane. Pentru ca aceste ajustări să fie înțelese și aplicate coerent, echipele au nevoie de repere stabile: ce rezultate contează, cine răspunde pentru ele și pe ce criterii se iau deciziile.

Totuși, flexibilitatea bugetară nu ar trebui să însemne decizii salariale arbitrare. Dimpotrivă, într-un context incert, organizațiile au nevoie de o arhitectură clară a rolurilor și a responsabilităților, de sisteme de evaluare a valorii relative a posturilor, de benzi salariale care să susțină deciziile de remunerare, de criterii transparente pentru creșteri individuale și, nu în ultimul rând, de corelarea investițiilor salariale cu performanța, dezvoltarea competențelor și echitatea internă.

Capacitatea de adaptare a oamenilor are limite

Organizațiile solicită adaptare, învățare eficientă și disponibilitate pentru schimbare, dar toate aceste solicitări consumă resurse individuale și colective. Da, echilibrul dintre viața profesională și cea personală este important în continuare, dar este importantă și claritatea: angajații au nevoie să înțeleagă direcția organizațională.

Modelul cerințelor și resurselor muncii (Job Demands–Resources), dezvoltat de Bakker și Demerouti, explică modul în care solicitările profesionale ridicate și persistente pot conduce la epuizare, în timp ce resurse precum autonomia, claritatea priorităților și sprijinul managerului susțin implicarea și performanța și pot atenua efectele negative ale acestor solicitări.

Așadar, când vorbim de reziliența organizațională, vedem mai departe de capacitatea angajaților de a gestiona la nesfârșit schimbarea; vedem cât de importantă este și capacitatea organizației de a-și adapta procesele, de a prioritiza și de a distribui adecvat resursele.

Cum recunoaștem că ritmul schimbării depășește capacitatea organizației de a o susține? Semnalele pot apărea atunci când prioritățile se schimbă înainte ca echipele să le poată pune în practică, proiectele se suprapun fără ajustarea resurselor, responsabilitățile devin neclare, iar erorile și refacerea muncii se repetă. Când managerii nu mai au timp să clarifice direcția și să își sprijine echipele, merită analizat dacă solicitările de adaptare sunt însoțite de timpul, resursele și coordonarea necesare.

AI schimbă nu doar instrumentele, ci și conținutul muncii

În zilele noastre, agenții AI sunt integrați, formal sau informal, în tot mai multe companii. Introducerea AI în activitatea unei echipe presupune clarificarea sarcinilor pe care le poate prelua, a limitelor sale și a responsabilității pentru verificarea rezultatelor.

În acest context apare tot mai des o întrebare: cum se schimbă valoarea muncii atunci când o parte din activitățile unui rol este preluată de inteligența artificială?

În primul rând, rolurile se redefinesc, iar angajații se pot concentra mai mult pe analiză, judecată profesională, coordonare, relaționare și responsabilitate decizională.

În al doilea rând, organizațiile vor avea nevoie să reanalizeze unele roluri din perspectiva competențelor necesare, a complexității muncii și a responsabilităților efective.

De exemplu, dacă AI preia redactarea inițială a rapoartelor, timpul economisit poate fi folosit pentru interpretarea datelor și formularea recomandărilor. Valoarea rolului trebuie analizată în funcție de complexitatea și responsabilitatea activităților rămase sau nou introduse, fără a presupune că automatizarea îi reduce sau îi crește automat valoarea.

Mergând mai departe, către guvernanță, este important ca aceste procese să fie integrate în reziliența operațională digitală și să se dezvolte o cultură a conștientizării riscurilor.

Leadershipul are nevoie de mai mult decât adaptabilitate

Dacă luăm în considerare profilul liderilor viitorului, se evidențiază cel puțin două dimensiuni importante: competența tehnologică și inteligența socio-emoțională. În continuare, ei vor trebui să înțeleagă diferențele individuale și să construiască motivația pornind de la oameni, să își asume deciziile, să fie onești și să implice echipele în identificarea soluțiilor. Drept urmare, leadershipul adaptativ presupune mai degrabă adaptarea comportamentelor și deciziilor la context și nicidecum schimbarea permanentă a principiilor.

Câtă schimbare poate duce, așadar, o organizație? Atât cât poate susține prin priorități clare, resurse adecvate și timp pentru învățare. Când adaugă noi cerințe, conducerea trebuie să decidă și ce simplifică, ce amână sau ce oprește.

Surse

Demerouti, Evangelia, & Bakker, Arnold B. (2011). The Job Demands-Resources model: challenges for future research. SA Journal of Industrial Psychology, 37(2), 01-09.

‍

Solutionarea alternativa a litigiilor - ANPC Solutionarea online a litigiilor - Comisia Europeana